Pe la spate se aud vorbe, se aud șoapte,
Mulți din cei ce mă cunosc își dau coate
Și bârfesc, fac teorii despre mine
Și se întreabă pe ascuns de mi-e bine.

Nu mă doare că bârfesc, că vorbesc, suntem liberi,
Dar mă doare și mă supăr, am dureri,
Eu sunt mică, n-am putere și greșesc,
Dar cu bârfa, răutatea și doar ura se unesc.

Sunt bârfită, n-am valoare, sunt nimic,
Dar cu vorba Tu pe Domnul l-ai rănit
Că în bârfe duci minciuna, răutatea mai departe
Și nu cred că asta e dreptate.

Dacă crezi că am greșit, poate ai dreptate,
Ce câștigi că vorbești și bârfești pe la spate,
Nu câștigi nimic, nu câștig nici eu
Căci merg mai departe în păcatul meu.

De crezi c-am greșit, vino să vorbim,
Să îndrept greșeala, să ne lămurim,
Nu am să mă supăr, vreau să mă îndrept,
Să îndrept greșeala este înțelept.

Te rog să mă critici când vorbești cu mine,
N-am să îți port pică căci mustrarea vine,
Vine să te îndrepte când tu ai greșit,
Știu că cu îndreptarea poți fi mântuit.

Te aștept pe tine, hai să discutăm
Dacă stăm în bârfe nu ne îndreptăm
Nu vorbi la altul de greșeala mea,
Vorbește cu mine, accept critica.
Emilia Dinescu